Cele mai decadente clătite franțuzești pe care le vei face vreodată
Fac clătite—alea subțiri, franțuzești, crêpes, pe care oamenii le pronunță cu încredere greșită—de când mă știu. Ca și mama, n-am urmat niciodată o rețetă. Totul era din ochi, cu degete pârjolite și înjurături creative bine plasate. Fără cântar, fără reguli, și niciodată două ture la fel.
Dar lucrând la cartea asta, am decis că e momentul să le perfecționez. Rezultatul? O clătită moale, parfumată, profund decadentă: ușor rumenită pe margini, aproape ca o cremă coaptă în interior. Gustă a lapte prăjit de îngeri.
Pentru aluat:
- 3 ouă
- 150 g făină (1 cană)
- 1 ½ linguri de zahăr (folosesc cel mai fin zahăr Caster din trestie, pur, pe care-l găsesc aici)
- ½ linguriță de sare
- un praf de turmeric
- 500 ml lapte (2 căni)
- 1 lingură de unt topit
- puțin ulei de floarea-soarelui
Ustensile utile:
O tigaie bună pentru clătite (nu e obligatorie, dar ajută)
Un mixer de mână absolut banal (merge perfect)
Mod de preparare
Într-un bol, bate ouăle cu sarea, zahărul și turmericul (pentru culoare—stai liniștită, nu se simte la gust). Încorporează treptat făina până obții o pastă groasă. Aici mixerul o să înceapă să mârâie, deci redu viteza și ai răbdare până se omogenizează tot.
Adaugă apoi, treptat, laptele și untul topit (dar nu fierbinte). Eu pun întotdeauna și un strop de ulei de floarea-soarelui direct în aluat. Face magie.
E o rețetă cu mai puțină făină și mai mult lapte, așa că PASUL URMĂTOR E SFÂNT: lasă aluatul să se odihnească la temperatura camerei minim 30 de minute. Glutenul se activează, iar compoziția se îngroașă exact cât trebuie.
Încălzește tigaia, unge-o cu puțin ulei și redu focul la mediu spre mic. Ia un polonic și toarnă aluatul în centrul tigăii. Apoi, cu mișcări rapide, precise, și un strop de coregrafie, rotește tigaia până când aluatul o acoperă complet.
Las-o să se coacă 1–2 minute, până marginile devin ușor aurii. Cu o spatulă, desprinde ușor marginile. Apoi—și ascultă-mă bine—prinde marginile cu degetele, glisează spre centru și întoarce-o cu toată hotărârea. Ca și cum viața ta ar depinde de asta. Sau, mai corect spus, vârful degetelor tale. Pentru că depind.
Dacă n-ai răbdat suficient, clătita se va rupe. Dacă o apuci doar de colțuri, se va rupe. Las-o încă 20 de secunde după ce ai întors-o, apoi scoate-o pe o farfurie. După ce le termini pe toate, acoperă-le cu un capac sau altă farfurie. Crocantul se va înmuia, iar ce-ți rămâne sunt cele mai fragede și delicioase clătite franțuzești pe care le-ai gustat vreodată.
Gustă a lapte prăjit în paradis. Și n-o să le mai faci altfel niciodată.
View this post on Instagram
Dulceață de cireșe albe cu Amaretto
- 500 g cireșe albe (cam 3 căni), fără sâmburi
- 150 g zahăr (¾ cană)
- 25 ml zeamă de lămâie (aprox. 1½ lingură)
- 1–2 g extract de amaretto (după gust)
Într-o cratiță cu fund gros sau o oală de fontă, combină cireșele, zahărul și zeama de lămâie. Adu totul la fierbere, apoi lasă la foc mic. Amestecă des și zdrobește ușor câteva cireșe, cât să scoată sucul. Când siropul s-a redus la o consistență de gem moale, ia de pe foc și adaugă extractul de amaretto.
Lămâia ajută la activarea pectinei (puțină, cât e în cireșele albe), dar gemul va rămâne moale, lucios, perfect de turnat peste o clătită caldă.
Pentru servire
Împăturește fiecare clătită în patru, ca la o clasică crêpe Suzette—formă de triunghi, puțin teatrală. Toarnă dulceața caldă de cireșe și amaretto deasupra, las-o să se prelingă ca și cum acolo i-ar fi fost locul dintotdeauna. Pudrează cu zahăr dacă vrei să fii cuminte, sau pune câteva fâșii de unt rece, sărat, dacă vrei să trăiești periculos și ai colesterolul jos. Căldura din dulceață îl va topi și se va transforma într-un sos lucios, nesimțit de bun.
Au gust de lapte și foc, de migdală și copilărie. Dar crescută. Elegant. Cu nerv și înjurături.
